Istoricul Școlii Gimnaziale „Alecu Russo” Iași

„Sunt mândru de voi…” spunea Alecu Russo în momentul în care afla că revoluţia de la 1848 reuşise în Muntenia. Cine a fost Alecu Russo? O personalitate a culturii româneşti, om de litere, dar şi revoluţionar. Alături de Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo reprezintă modelul scriitorului implicat în viaţa socială şi politică a societăţii româneşti din secolul al XIX-lea.

În 1848, la 27 martie, Alecu Russo se afla în Moldova printre conducătorii revoluţiei, alături de viitorul domn Al.I. Cuza, V. Alecsandri şi C. Negruzzi. După eşecul revoluţiei din Moldova, trece munţii în Ardeal şi participă la marea adunare de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Este arestat, eliberat mai apoi şi nevoit, ca şi N. Bălcescu, să plece în exil. Dar vestea reuşitei revoluţiei în Ţara Românească îl face să exclame într-o scrisoare către N. Bălcescu: „Vivat! Victorie! Sunt mândru de voi şi gloria revoluţiei noastre se va răspândi asupra tuturor românilor.”

S-a născut la 17 martie 1819, în satul Străşeni, pe apa Bâcului, în Basarabia. Învaţă în Elveţia, la Institutul lui Francois Naville, apoi la Viena. În 1836 se întoarce în ţară, la moşia Negrişoara, judeţul Neamţ. Între 1840 şi 1844 este asesor la Piatra Neamţ. Se încadrează în cercul curentului naţional-democratic. În 1846 este arestat şi trimis în surghiun la Soveja, unde culege vestita Mioriţa pe care o trimite amicului său, Vasile Alecsandri, care o publică. Unirea din 1859 îl găseşte în ţară, dar câteva zile mai târziu, la 5 februarie moare, înainte de a fi împlinit vârsta de 40 de ani, dar fericit că idealurile sale de viaţă s-au împlinit, fiind înmormântat la Biserica Bărboi.

Opera lui Alecu Russo este, pe nedrept, puţin cunoscută, doar poemul în proză Cântarea României, scris la Paris în franceză şi publicat în 1850, în revista România Viitoare, este cunoscut marelui public. În tot ce a scris Alecu Russo, s-a reflectat freamătul unei epoci de cotitură în viaţa poporului român. El a expus viziunea largă şi judecata progresistă a unei minţi luminate, care de multe ori a depăşit epoca în care a trăit.

De la Alecu Russo ne-au rămas şi alte scrieri: Amintiri, Iaşii şi locuitorii săi, Piatra Teiului, Stânca corbului, Studii naţionale, Critice, Poezie poporală, Cugetări, precum şi piese de teatru: Băcălia ambiţioasă, Jicnicerul Vadră, Provincialul. Alecu Russo – un vitregit al sorţii, pelegrin prin Europa şi prin toate ţinuturile româneşti, după 40 de ani de zbucium, s-a oprit să-şi doarmă somnul de veci în oraşul nostru, unde până în urmă cu câţiva ani nimic nu era legat de numele celui care a cântat ţara „unde soarele se vede aşa de frumos… unde câmpiile sunt strălucite şi pâraiele răcoroase… unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor…”.

Dar s-a făcut, în sfârşit, ca Şcoala din strada Libertăţii, nr. 24-26, ce avea ca număr de ordine numărul anilor vieţii sale, să-i poarte astăzi numele. Pe latura estică a zidului incintei Mănăstirii Frumoasa se deschide o poartă înaltă, cunoscută sub numele de „poarta spânzuraţilor”. Astăzi locul şi-a schimbat cu totul înfăţişarea, nimic nu mai aminteşte de acel trecut înjositor, dar noi ne vom întoarce în trecut pentru a înţelege cum au evoluat evenimentele.

Alături de multe alte domenii de viaţă, în care Iaşii s-au remarcat de timpuriu, se remarcă învăţământul. Pe actualul teritoriu al judeţului Iaşi au funcţionat de timpuriu şcoli, organizate pe lângă biserici şi mănăstiri. După cel de-al doilea război mondial, care a adus numeroase distrugeri, s-a observat un proces lent de creştere a nivelului învăţământului, sporind, este adevărat, numărul şcolilor generale la peste 40, sporind numărul elevilor dar aceasta mai ales, în favoarea cantităţii şi în detrimentul calităţii. Poate că revoluţia din decembrie 1989 a fost acel impuls care va pune noi baze pe învăţământul românesc şi deci, şi pe cel ieşean. Poate… Călătorului care intră în oraş dinspre sud, i se înfăţişează pe dreapta, dealul Cetăţuia, pe culmile căruia se află fortăreaţa lui Duca Vodă cel Bătrân. Faţă în faţă cu aceasta, situată la poalele dealului Cetăţuia, pe un dâmb ce domină zona inundabilă a pârâului Nicolina, se înalţă Mănăstirea Frumoasa, ctitorie a boierului Melentie Balica, care s-a distins în a doua domnie a lui Petru Şchiopul (1582 – 1591). Amândouă, lăcaşuri de cult, dar şi de cultură veche românească. Ce putea fi mai potrivit decât îmbinarea vechiului cu noul, tradiţionalul cu modernul, cultura veche cu ştiinţele exacte, prin construirea unor lăcaşuri noi de învăţământ, aşa cum este Şcoala „Alecu Russo”, situată nu departe de Mănăstirea Frumoasa, pe locul vechiului iarmaroc şi a platoului din faţa „porţii spânzuraţilor”.

Vremuri apuse care nu se vor mai întoarce, dar care prin ce au mai bun îşi lasă amprenta pe acest nou aşezământ de cultură, ce nu are decât 34 de ani. Seara zilei de 30 septembrie 1986. Vremurile sunt pline de greutăţi şi oprelişti, dar decorul este altul. Sute de copii şi zeci de dascăli sunt în casele lor, mai mult sau mai puţin modeste şi se gândesc la ziua de mâine. Acel mâine a sosit. Era întâi octombrie 1986, când pâlcuri, pâlcuri de elevi şi cadre didactice au intrat în Şcoala Alecu Russo. Nu existau nici garduri, nici spaţii verzi, nici teren de sport, ici şi colo mai erau grămezi de moloz, în unele clase nu erau nici bănci, dar atmosfera era veselă, se făceau proiecte de viitor. Construcţia şcolii a început în vară, s-au săpat fundaţiile, la 1 august era gata un etaj, la 1 septembrie era gata şi cel de-al doilea şi la 1 octombrie totul era finisat. A lucrat aici T.A.G.C.M. Iaşi, Antrepriza I, dar cel care a venit aproape zilnic să vadă fiecare metru de perete ridicat a fost domnul profesor Laurenţiu Chiru, devenit la 1 septembrie directorul şcolii.

De la înfiinţarea şcolii şi până astăzi, fiecare an a adus noi îmbunătăţiri, dar munca cea mai grea, efortul cel mai mare s-a depus în primii ani. S-au adus bănci noi, s-a betonat terenul de sport, s-au adus pământ, flori, arbuşti şi copaci şi s-a realizat spaţiul verde, astăzi transformat într-o frumoasă grădină. La acestea au contribuit conducerea şcolii, cadrele didactice, părinţii şi elevii. Unele dintre cadrele didactice de atunci au plecat la alte şcoli s-au au primit bastonul de pensionar; au venit alţi învăţători şi profesori care au pus suflet şi dăruire personală pentru a duce pe culmi înalte tradiţia şcolii noastre care, deşi nu are decât 34 de ani, se numără printre şcolile cu o bună imagine în comunitate.

Elevii s-au perindat şi ei an după an, promoţie după promoţie, în anul 1994 ieşind de pe băncile şcolii prima promoţie completă care a urmat clasele I-VIII în şcoala noastră. Fiecare an, de la înfiinţare până în prezent a avut ceva deosebit: au avut loc o serie întreagă de activităţi interesante, unele deja cu tradiţie, (Festivalul Plăcintelor, Festivalul de Etnografie şi Folclor „Balada”, Târgul micilor meşteşugari, Creştinismul la români, etc.), vizite, schimburi de experienţă (Proiecte Comenius, Proiectul ACES, Proiecte Tineret în acţiune), serbări, expoziţii, etc. Un alt eveniment impresionant a fost sfinţirea şcolii pe data de 12 ianuarie 1991 de către Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Daniel. În şcoală au intrat personalităţi ale culturii şi artei sau ale vieţii politice şi sociale, amintim: prof. univ. dr. Văideanu George – secretar general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, prof. univ. dr. Ion Străchinaru, prof. George Pascu, prof. Palaghia Popescu, prinţul Dimitrie Sturdza, dl Petrică Biceri – redactor la ziarul Evenimentul, dl Lazăr Stan – redactor la Radio Iaşi, oaspeţi din Franţa, Belgia, Olanda, Islanda, Irlanda, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Macedonia, Austria, Germania, Republica Moldova, etc., numeroşi directori şi profesori din alte şcoli care au admirat munca şi realizările Şcolii Alecu Russo.

Acum, după 34 de ani ce am putea spune? Au dispărut fantasmele trecutului, nu vor mai fi nici spânzurători şi nici spânzuraţi, locurile s-au înfrumuseţat şi cel mai frumos lucru, din zona Nicolina este Şcoala Alecu Russo. Cine a vizitat oraşul şi zona aceasta în urmă cu 34 de ani şi revine astăzi, va fi mirat de aspectul plăcut al locului. Va vedea o şcoală nouă, o curte cu verdeaţă. Iar dacă doreşte să viziteze clădirea, îl întâmpină de la intrare o atmosferă caldă de interior curat şi elegant, poate vedea săli de clasă cu prichindei sau elevi aproape adolescenţi, laboratoare moderne de biologie-geografie, chimie, fizică, informatică, culoare lungi şi luminoase, cu panouri vesele şi nu în ultimul rând oamenii şcolii, cei care sădesc în mintea elevilor sămânţa cunoaşterii, precum şi pe cei care gospodăresc şcoala. Viitorul şcolii se întrevede luminos şi, chiar dacă vor mai fi greutăţi, le vom trece şi vom merge mai departe, cu toţii uniţi.

Aş încheia prin cuvintele lui Nicolae Iorga: „Sunt români care n-au fost niciodată la Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegerea foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât aiurea… În conştiinţa lui naţională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut oraşul care a fost şi-şi zice încă şi astăzi cu mândrie „capitala Moldovei”… Printre zidurile sale sălășluiesc comori de artă culturală şi istorie naţională pe care nici o altă urbe a României de azi nu le posedă cu atâta îmbelşugare”. Călătorule, care ai dorit să vezi oraşul Iaşi, când intri cu trenul pe la sud, aruncă o privire pe stânga şi vei vedea o clădire impunătoare, nouă şi frumoasă, numită Şcoala Alecu Russo, înconjurată de monumente vechi, dar şi de numeroase construcţii moderne şi trimite un gând bun pentru cei care se ostenesc acolo.

            Starea actuală

Repere geografice: Şcoala este situată în partea de sud a oraşului Iaşi, în cartierul Nicolina II, pe strada Libertăţii, nr. 24-26. În apropiere sunt Grădiniţa cu program prelungit nr. 2, Grădiniţa cu program normal nr. 25, Şcoala Gimnazială „Dimitrie Sturdza”, Şcoala Gimnazială „Nicolae Iorga”.

Structura organizaţională

Şcoala Gimnazială „Alecu Russo” din Iaşi, acreditată, face parte din reţeaua şcolară naţională, care se constituie în conformitate cu prevederile legale.

Art.38. (1) Şcoala Gimnazială „Alecu Russo” din Iaşi are personalitate juridică (PJ) cu următoarele elemente definitorii: a) actul de acreditare: Legea nr. 87/ 2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/ 2005 privind asigurarea calităţii educaţiei (cu modificările şi completările ulterioare); b) dispune de patrimoniu, în proprietate publică sau prin administrare; (sediu, dotări corespunzătoare, adresă); sediul Şcolii Gimnaziale „Alecu Russo” din Iaşi este pe strada Libertăţii, nr. 24-26: c) cod de identitate fiscală (CIF17150142); d) cont în Trezoreria Statului.

Şcoala Gimnazială „Alecu Russo” din Iaşi are următoarele structuri arondate: GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 10, IAŞI, Str. Egalitatii nr. 29 GRĂDINIŢA CU PROGRAM NORMAL NR. 12, IAŞI, Str. Petre Ţuţea, nr. 4.